Relieful şi clima pe teritoriul actual al judeţului Satu Mare au oferit condiţii prielnice de viaţă pentru omul de Neanderthal şi Homo Sapiens Fosilis, care cu mai bine de o sută de mii de ani înainte de Cristos s‑au aşezat pe terasele înalte din Ţara Oaşului (Remetea Oaş, Boineşti, Călineşti Oaş, etc.).
În epoca bronzului, în această zonă, au vieţuit creatorii culturii Suciu de Sus, a căror ceramică poate sta la un loc de cinste în orice muzeu al lumii.
Un loc însemnat în această zonă l‑au ocupat dacii, care pe par-cursul a aproape un mileniu au creat o civilizaţie înfloritoare, cu un punct maxim în aşezarea de la Medieşu Aurit, unde s‑au descoperit şi urmele a 13 cuptoare de ars vase, cele mai mari din ţară
Sfârşitul secolului al IX-lea şi în-ceputul secolului al X - lea găseşte ţinuturile sătmărene în cadrul voievodatului lui Menumorut, a cărei cetate Castrum Zotmar, a fost cucerită de maghiari după trei zile de lupte înverşunate, aşa cum menţionează Gesta Hungarorum a lui Anonymus.
Situat la intersecţia unor importante drumuri comerciale, având nenumărate resurse şi bogăţii naturale, comitatul Satu Mare (atestat în 1181) a avut o istorie zbuciumată, punctată de evenimente memorabile, care au lăsat mărturii nepieritoare pe parcursul veacurilor. Cetăţile puternice, ale căror ruine se mai văd şi astăzi ( Satu Mare, Ardud, Medieşu Aurit, Tămăşeni, Carei, etc.), precum şi bisericile romanice (Acîş sec.XIII) şi gotice (Ardud, Eriu‑Sîncrai, Beltiug, ş.a.) atestă bogăţia dar şi hărnicia locuitorilor de pe aceste meleaguri.
După bătălia de la Mohács (1526) importanţa comitatului Satu Mare creşte foarte mult, devenind obiect de dispută între austrieci şi principii transilvăneni.
În vara anului 1601, Mihai Viteazul îşi aşază tabăra timp de peste 20 de zile la Moftin, înainte de a pleca la Guruslău, unde a avut loc ulti-ma lui bătălie victorioasă. Tot aici la Moftin, peste 100 de ani (1711), armatele lui Rákoczi al II-lea vor depune armele în faţa austriecilor.
În anul 1657, cetatea şi ţinutul Sătmarului sunt ocupate de poloni, tratatul de pace fiind semnat de Ian Sobieski, viitorul rege al Poloniei.
Între anii 1660 – 1661 judeţul este devastat de către armatele turceşti, însoţite de celebrul cronicar turc Evlyia Celebi, care ne lasă şi o descriere foarte amănunţită a Sătmarului.
Instaurarea stăpânirii habsburgice după anul 1711, anul încheierii războaielor curuţilor, va însemna şi pentru aceste meleaguri o lungă epocă de stabilitate şi prosperitate. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea sunt colonizate, pe teritoriul sătmărean, populaţii germanice.
În epoca modernă, marcată de evenimente şi schimbări, judeţul Satu Mare a dat o serie de mari personalităţi, care au rămas în conştiinţa umanităţii ca figuri marcante ale vremii: episcopul Grigore Maior din Sărăuad, întemeietor de şcoli, Kőlcsey Ferenc, pro-motor al ideilor de libertate şi dreptate socială, doctor Vasile Lucaciu, apărător al popu-laţiei româneşti sătmărene şi transilvănene, poetul maghiar Ady Endre, pictorul Aurel Popp şi mulţi alţii.
Secolul al XX-lea şi-a lăsat amprente adânci şi asupra Sătmarului, atât prin cele două războaie mondiale cât şi prin realizarea la 1 Decembrie 1918, a unirii Transilvaniei cu România.
Monumentul de la Carei, ridicat de sculptorul Vida Gheza în anul 1964, reprezintă cel mai bine simbolul a ceea ce a însemnat secolul al XX‑lea, un secol de mari războaie şi catastrofe, un secol al ideologiei comuniste, dar şi un secol al marilor progrese şi al speranţei în mai bine, renăscută după decembrie 1989 şi pe aceste meleaguri.
Străveche vatră de istorie şi civilizaţie
Relieful şi clima pe teritoriul actual al judeţului Satu Mare au oferit condiţii prielnice de viaţă pentru omul de Neanderthal şi Homo Sapiens Fosilis,În epoca bronzului, în această zonă, au vieţuit creatorii culturii Suciu de Sus, a căror ceramică poate sta la un loc de cinste în orice muzeu al lumii.
Un loc însemnat în această zonă l‑au ocupat dacii, care pe par-cursul a aproape un mileniu au creat o civilizaţie înfloritoare, cu un punct maxim în aşezarea de la Medieşu Aurit, unde s‑au descoperit şi urmele a 13 cuptoare de ars vase, cele mai mari din ţară
Sfârşitul secolului al IX-lea şi în-ceputul secolului al X - lea găseşte ţinuturile sătmărene în cadrul voievodatului lui Menumorut, a cărei cetate Castrum Zotmar, a fost cucerită de maghiari după trei zile de lupte înverşunate, aşa cum menţionează Gesta Hungarorum a lui Anonymus.
Situat la intersecţia unor importante drumuri comerciale, având nenumărate resurse şi bogăţii naturale, comitatul Satu Mare (atestat în 1181) a avut o istorie zbuciumată, punctată de evenimente memorabile, care au lăsat mărturii nepieritoare pe parcursul veacurilor.
După bătălia de la Mohács (1526) importanţa comitatului Satu Mare creşte foarte mult, devenind obiect de dispută între austrieci şi principii transilvăneni.
În vara anului 1601, Mihai Viteazul îşi aşază tabăra timp de peste 20 de zile la Moftin, înainte de a pleca la Guruslău, unde a avut loc ulti-ma lui bătălie victorioasă. Tot aici la Moftin, peste 100 de ani (1711), armatele lui Rákoczi al II-lea vor depune armele în faţa austriecilor.
În anul 1657, cetatea şi ţinutul Sătmarului sunt ocupate de poloni, tratatul de pace fiind semnat de Ian Sobieski, viitorul rege al Poloniei.
Între anii 1660 – 1661 judeţul este devastat de către armatele turceşti, însoţite de celebrul cronicar turc Evlyia Celebi, care ne lasă şi o descriere foarte amănunţită a Sătmarului.
Instaurarea stăpânirii habsburgice după anul 1711, anul încheierii războaielor curuţilor, va însemna şi pentru aceste meleaguri o lungă epocă de stabilitate şi prosperitate. Pe tot parcursul secolului al XVIII-lea sunt colonizate, pe teritoriul sătmărean, populaţii germanice.
În epoca modernă, marcată de evenimente şi schimbări, judeţul Satu Mare a dat o serie de mari personalităţi, care au rămas în conştiinţa umanităţii ca figuri marcante ale vremii: episcopul Grigore Maior din Sărăuad, întemeietor de şcoli, Kőlcsey Ferenc, pro-motor al ideilor de libertate şi dreptate socială, doctor Vasile Lucaciu, apărător al popu-laţiei româneşti sătmărene şi transilvănene, poetul maghiar Ady Endre, pictorul Aurel Popp şi mulţi alţii.
Secolul al XX-lea şi-a lăsat amprente adânci şi asupra Sătmarului, atât prin cele două războaie mondiale cât şi prin realizarea la 1 Decembrie 1918, a unirii Transilvaniei cu România.Monumentul de la Carei, ridicat de sculptorul Vida Gheza în anul 1964, reprezintă cel mai bine simbolul a ceea ce a însemnat secolul al XX‑lea, un secol de mari războaie şi catastrofe, un secol al ideologiei comuniste, dar şi un secol al marilor progrese şi al speranţei în mai bine, renăscută după decembrie 1989 şi pe aceste meleaguri.
Poze Satu Mare